Fenomenul care îți îngheață sângele în vene: poți auzi „vocile” morților. Cum e posibil așa ceva?

Oamenii de știință au identificat trăsăturile care pot face o persoană să audă vocile morților. Descoperirea științifică ne-ar putea ajuta să înțelegem mai bine halucinațiile auditive care însoțesc bolile mentale, cum ar fi schizofrenia, spun cercetătorii.

Experiențele auditive neobișnuite în copilărie și o susceptibilitate ridicată la halucinații auditive apar mai puternic în cei care se descriu medii clairaudiente.

De ce unii oameni pot „auzi” vocile morților?

Experiențele spiritualiste ale clarviziunii și clairaudienței – experiența de a vedea sau de a auzi ceva în absența unui stimul extern și atribuită spiritelor morților – au un mare interes științific, atât pentru antropologii care studiază experiențe religioase și spirituale, cât și pentru oamenii de știință care studiază experiențe halucinante patologice.

În special, cercetătorii ar dori să înțeleagă mai bine de ce unele persoane cu experiențe auditive raportează o experiență spiritualistă, în timp ce altele le consideră mai dureroase și primesc un diagnostic de sănătate mintală.

„Spiritualiștii tind să raporteze experiențe auditive neobișnuite, care sunt pozitive, acestea încep devreme în viață și deseori sunt apoi capabili să le controleze”, a explicat psihologul Peter Moseley de la Universitatea Northumbria din Marea Britanie.

El adaugă că „înțelegerea modului în care acestea se dezvoltă este importantă, deoarece ne-ar putea ajuta să înțelegem mai multe despre experiențele dureroase sau necontrolabile ale auzirii vocilor”. El și colegul său psiholog Adam Powell de la Universitatea Durham din Marea Britanie au recrutat și chestionat 65 de medii clairaudienți din Spiritualists National Union din Marea Britanie și 143 de membri ai populației generale recrutați prin intermediul rețelelor de socializare. Ei au vrut să determine ce diferențiază spiritiștii de publicul larg, care nu raportează, de obicei, auzirea vocilor morților.

În general, 44,6% dintre spiritiști au raportat că aud voci zilnic și 79% au spus că experiențele fac parte din viața lor de zi cu zi. Și, în timp ce majoritatea au raportat că au auzit vocile din cap, 31,7% au raportat că erau și voci externe.

Rezultatele sondajului au fost izbitoare

În comparație cu populația generală, spiritiștii au raportat o credință mult mai mare în paranormal și au mai puține șanse să le pese de ce cred ceilalți despre ei.

În general, spiritiștii au avut prima lor experiență auditivă în tinerețe, la o vârstă medie de 21 ani, și au raportat un nivel ridicat de absorbție. Acesta este un termen care descrie imersiunea totală în activități mentale sau stări modificate și cât de eficient este individul în lumea din jurul lui.

În populația generală, nivelurile ridicate de absorbție au fost, de asemenea, puternic corelate cu credința în paranormal. Dar puțin sau deloc susceptibilitate la halucinații auditive. De asemenea, în ambele grupuri nu au existat diferențe între nivelurile de credință în paranormal și susceptibilitatea la halucinații vizuale.

Paranormal vs. științific

Aceste rezultate, spun cercetătorii, sugerează că experimentarea „vocilor morților” este, prin urmare, puțin probabil să fie rezultatul presiunii colegilor, a unui context social sau a sugestibilității datorită credinței în paranormal. În schimb, acești indivizi adoptă spiritualismul, deoarece se aliniază la experiența lor și este semnificativ și personal pentru ei.

„Descoperirile noastre spun multe despre învățare și dorință. Pentru participanții noștri, principiile spiritualismului par să aibă sens atât pentru experiențele extraordinare din copilărie, cât și fenomenelor auditive frecvente pe care le experimentează ca medii practicanți. Dar toate aceste experiențe pot rezulta mai mult din a avea anumite tendințe sau abilități timpurii, decât din simpla credință în posibilitatea de a contacta morții dacă cineva încearcă suficient de mult”, a spus Powell.

Cercetările viitoare, au concluzionat ei, ar trebui să exploreze o varietate de contexte culturale, pentru a înțelege mai bine relația dintre credință și experiența ciudată și spirituală a fantomelor care șoptesc în urechea cuiva.